Doi copii au murit într-o tragedie regretabilă și toată lumea a început să își dea cu părerea.
Probabil este nevoia națională a gloatei pentru pâine și circ, iar avalanșa unui sfârșit atipic de aprilie a dat subiecte de comentat celor amatori de sânge vărsat în arenă: ”Cine a fost de vină?”, ”Pe cine tragem la răspundere?”, ”Au făcut prost! Trebuia să fi făcut altfel!”, ”Trebuia să fi fost echipați altfel”, ”Gladiatorul trebuia să fi mușcat leul de gât, nu să se lase sfâșiat atât de ușor!” și, cea mai tare, ”Trebuia ca părinții să-și fi crescut copiii altfel!”. Parcă uităm de tragedie și ne concentrăm mai tare pe a găsi și a arăta vinovați.
Părera mea este că majoritatea comentatorilor postaci, a mamelor isterico-blogosferice și a știriștilor de senzație este extrem de ipocrită. Bănuiam deja asta, dar parcă s-a trecut aici o limită.
Am calificările necesare pentru a avea o părere despre accident și despre cele întâmplate pe munte, dar mă voi abține. Voi face asta dintr-un motiv foarte simplu: nu am fost acolo. În schimb, am o părere despre cei ce habar nu au care este diferența dintre un piton și un pinion, sau nu au văzut în viața lor un piolet și cred că este târnăcop, dar scriu articole în presă și pe bloguri pe acest subiect: Dragilor, sunteți ipocriți. Și proști.
Era un proverb care arăta că logoreea este invers proporțională cu inteligența. La fel și apetența noastră pentru opinii în domenii despre care cunoaștem prea puțin, cred că arată ceva.
Înțeleg nevoia unora pentru senzațional, pentru emoție, sânge și lacrimi, pentru a găsi un țap ispășitor pe care să îl condamni și să îl urăști din toată inima, ba chiar să îl faci vinovat pentru tot răul din lume. Dar, de la această nevoie, până la a acuza părinții loviți de tragedie, până la ”copil-trofeu” și alte aberații, este cale lungă.
Și acum, să îmi explic opinia. Conform DEX, ipocrit însemnă asta:
IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.
Deci, nu vă place că Ovidiu le-a încurajat, împins, antrenat pe Coco și pe Geta să facă performanță în alpinism, să cațere munți înalți și periculoși. Spuneți că a fost iresponsabil, că s-a lăsat mânat de orgoliu și le-a transformat pe fete în ”copii-trofeu”, că le-a furat copilăria.
Dar de Nadia Comăneci vă place? De Hagi? De Szabo? De Halep? De orice gimnast sau sportiv român care aduce acasă medalii olimpice vă place? Sigur că vă place! Măcar pentru scurtă perioadă, cât are rezultate. Vă mândriți cu ei. Dar vă inflamați când vă gândiți la ce copilărie au avut sau ce sacrificii au făcut? Nu, nu vă gândiți, că doare. Vă place când turcu, aflând că sunteți din România, vă spune zâmbind: ”Haaaaaagi!”. Vă simțiți flatați că știe ceva despre ”valorile țării”, că aceste valori au ajuns atât de departe. De parcă asta vă face mai buni. Dar nu vă închipuți ce este în spatele acestor valori.
De cele mai multe ori, în spatele lor sunt niște oameni ca Ovidiu. Performanța, astăzi, vine cu astfel de sacrificii. Unul din primele lucruri pe care ni l-au spus la Școala de Antrenori a fost că avem o responsabilitate foarte mare dacă vrem să facem performanță cu sportivii noștri. Asta pentru că ei vin la noi copii și își sacrifică toată copilăria și uneori viața pe altarul disciplinei pe care și-o aleg. Și da, este o alegere pe care o fac ei, părinții lor și toți cei ce îi susțin. Este o alegere grea, pe care uneori o iau alții pentru ei, dar ”așa-i în sport”. Asta înseamnă astăzi performanță.
Tot la Școala de Antrenori am avut doi colegi frați care făcuseră canotaj de performanță. Ei povesteau că în fiecare zi erau nevoiți să înghită câte un pahar de pastile, iar înainte de competiție câte două pahare fiecare. Nimic ilegal, toate permise, suplimente și alte bălării care la acel moment nu se regăseau pe lista substanțelor interzise. Păi asta este copilărie? Unde este parentingul modern? Unde sunt antivaxerii isterici?
Astfel, dacă ne plac rezultatele sportive, ar trebui să acceptăm și drumul care conduce la ele, precum și riscurile aferente. Altfel, suntem doar ipocriți. Dacă mai și trâmbițăm sus și tare cât de ipocriți suntem, atunci suntem chiar fuduli. Și mai era un alt proverb cu prostul fudul. Când vrei să faci performanță în orice domeniu, performanța vine cu sacrificii, cu costuri și cu riscuri. Mai ales în domeniul sportiv.
Mai cred și că a greși este omenește, oricât ne-am dori noi să nu o facem, dar cred că, înainte să judecăm pe cineva, ar trebui să fim siguri că am fost și noi în locul lui sau măcar într-o situație similară. Cred că prea puțini pot spune asta despre Ovidiu și despre fetele lui. Altfel, cred că ar trebui să trăim fiecare cu greșelile noastre și mai puțin atenți la greșelile altora.
Geta, Erik, drum bun!
.
.
OBS: Vor fi publicate doar comentariile argumentate și cu un limbaj decent.
mhstnsc
Greșești maestre.
1. Omul nu i-a luat copilăria. I-a luat și restul vieții. Hagi sau whatever o fi fost abuzat dar nu a fost ucis. Putea oricând sa renunțe sa se facă sudor si avea inca 80 la suta din viata.
2. Fiecare caz tb judecat individual. Stai la subiect.
Omul e vinovat, eu nu l-as baga la pușcărie. I-as interzice sa mai calce pe munte.
Andrei Samoil
”Maestre”, ești liber să ai opinia ta.
Citesc o serie de verdicte, și nu văd argumentele (sau contrargumentele) cu care dorești să îmi arăți că greșesc.
Tot ce este posibil să greșesc, dar va trebui să îmi explici unde. Nu te voi crede pe cuvânt.
S
Păi si pe Hildan sau pe Vrabioru nu poate un părinte i-a învățat să dea pentru prima data cu piciorul în minge şi i-au îndreptat mai apoi spre fotbal? Tot părintii sunt vinovati si acolo?
Adelinne
Parintii sunt vinovați cand vad pericolul si decid pentru copiii lor, alegand sa riște. Una e sa încurajezi copilul la fotbal/alpinism/tenis/rugby etc. Alta e sa vezi ca vine uraganul/cutremurul/avalanșa si sa il trimiți pe teren sa joace, ca deh, este supercampion si va înfrunta. Alpinsmul din putinele mele cunoștințe este un sport, nu o competiție cu natura sau vreo încăpățânare de a demonstra ceva. Imi trimit copilul si il încurajez sa meargă pe teren sa joace rugby cu categoria de vârsta lui, nu ii spun du-te si joaca cu seniori de 30+. Normal
ca il vor căsăpi. Este excelenta încurajarea către sporturi, venind de la parinti! Dar nu încuraja copilul sa faca competiție cu factori care nu pot fi considerați adversari. Puterea naturii este infinita si catastrofica.
varfucudor
Daca ne pui pe tava definitia ipocritului nu inseamna nici ca suntem prosti si nici nu da greutate argumentelor. Oamenii au reactionat (prea terziu, ce-i drept), din acel common-sense. Nu te trimit la DEX, stiu ca stapanesti termenul. Pe principiul tau, la un proces ca acesta (daca va fi) ar trebui ca judecatorii sa fie toti alpinisti cu 5-7 varfuri cucerite, la un proces cu accident de circulatie ar trebui ca judecatorii sa fie musai piloti de raliuri, cel putin campioni nationali, samd. Si la fel si noi, astia “ipocritii” care ne dam cu parerea. Altfel, mucles! Ca nu stim desore ce e vorba in propozitite, nu?
Andrei Samoil
Pai, da. La un proces, se face expertiza, nu? Si expertiza este facuta de experti, nu? Ca sa faci expertiza, trebuie sa fii expert. Altfel, instanta va zice ”mucles” (in varianta academica).
Iar prostii nu sunt cei ipocriti, ci cei fuduli. Scrisesem mai demult un articol in care argumentam ca aroganta este semn de prostie.
varfucudor
Da, aroganta e semn de prostie. Dar mie cel putin, mi se pare ca exact asta a fost tatal fetei. In ziua aceea, cu toate informatiile pe care le avea, a fost arogant fata de zeul vostru, Muntele.
Andrei Samoil
Foarte posibil. Sunt, insa, altii care sa judece asta, nu ajuta cu nimic sa o facem noi.
George
Salut Andrei
Da, sportul de performanta cere sacrificii. Si nu numai sportul. Dar indiferent de argumente, comentarii si alte păreri, părinții sunt răspunzători si trebuie sa suporte consecintele. Eu as fi ales un titlu si un limbaj mai putin agresiv, cu o rezonanță mai bună la cititori.
O seara buna
George
Mircea Stefanescu
10. Nu profana muntii prin mania recordurilor. Intelegele sufletul !
Andrei Samoil
Precum stii bine, si eu merg pe munte respectand acelasi principiu. Dar nu fac performanta. Altfel, ceea ce sustin eu este ca fiecare ar trebui lasat cu deciziile lui si cu consecintele lor.
Mihail Gras
– din tot acest accident ar trebuie sa tragem invataminte. nu cred ca trebuie judecat cineva. pentru parinti cred ca pedeapsa mai mare nu exista. dar doua concluzii mari trebuie spuse: una este a ta Andrei, “Altfel, ceea ce sustin eu este ca fiecare ar trebui lasat cu deciziile lui si cu consecintele lor.” – deci orice om care urca pe munte trebuie sa isi poata asuma deciziile. si a doua ar fi ca trebuie sa respectam muntele si sa invatam continuu de la el.
GiccardoJr
Sa nu uitam ,de cei minori care fac sporturi extreme cu bicicleta care își dau drumul de pe coastele munților și ramurile acestora cu o margine nu mai lata de 50-60 de centimetrii! !
Dacă acolo acel biker face o mișcare proasta și cade în stânga sau in dreapta poteci și moare,nu mai trage pe nimeni la răspunderi? Hai sa lăsăm oameni buni pe copii minune ale acestei tari sa facă exact ce vor,ce sport vor ei!
Părinții nu sunt vinovați niciodată că tea îndrumat sa faci sporturi periculoase sau mai puțin periculoase!
Se moștenește pur și simplu!
Vinovați sunt cei care vor sa dea vina pe acela cu care ești mândru când faci ce Îți place.
Hai sa dam și noi vina acum pe Guvern ca a nins de Paște! Mie rușine ca trăiesc intr-o tara ca ăsta cu astfel de oameni!
Mai trebuie sa dea vina pe acele mame care au dat viață unui băiețel și Guvernul vroia fetiță!
Andrei Samoil, trebuie făcut un blog despre “Ce spun românii”
Aizberg...
Da, despre suflete e vorba, ale muntilor, ale noastre, ale celor implicati in istoria din Retezat… Vedem varful aizbergului si “crosetam” istorii. Uitam ca fiecare suflet isi alege experientele, iar partea umana constienta (daca este constienta) si le asuma, si NIMENI -NICIODATA nu este vinovat… Si nu iesim din haos pana cand nu vom intelege asta…
Paltonarul
Granița între performanța pe munte si bășini muntomane e foarte fragila. Iar performanța vine la pachet cu basinile, din păcate!
Adriana
Este frica supremă a oricărui părinte: să trebuiască să-i supraviețuiască copilului său. Restul este (sau ar trebui să fie) tăcere. Nenorocirea există şi nişte oameni vor trebui să trăiască cu ea. In rest, datul cu părerea e sport național. Ne “pricepem” la fotbal, politică, medicină şi, mai nou, şi la alpinism.
Marcos
1. Una e să înfrunţi alţi oameni, în fotbal, gimnastică etc., alta e să înfrunţi natura. Nu se pot face comparaţii;
2. În nici un caz nu am ajuns ca popor la un asemenea grad de dezumanizare, încît să ne bucurăm de performanţele unor copii care şi-au pus viaţa în pericol pentru a le obţine. Sau, cine ştie, poate unii se bucură. Îi îndemn cu căldură să înceapă cu propiii copii. Asta, ca să vedem cine e de fapt ipocrit şi cine nu.
Andrei Samoil
Marcos, eu cred ca exista asemanari intre alpinism, fotbal si gimnastica si acestea au de a face cu determinarea si ambitia necesare sportivilor. Aici apare si nevoia unui antrenor sau parinte care sa ii impinga si forteze pe sportivi. In rest, sunt de acord ca diferentele sunt mari.
In alta ordine de idei, cu siguranta sunt foarte multi (majoritatea) care se bucura de rezultatele copiilor dusi pe varfuri inalte, din moment ce ele au fost titrate in mod laudativ in toata mass-media.
In rest, sunt perfect de acord cu tot ce ai spus.
Marcos
Mă bucur că m-am făcut înţeles. Întrebarea e: ce am învăţat din nenorocire şi ce am putea să facem ca să reducem riscurile (ele vor exista întotdeauna, mai ales în alpinism. Totul e să nu ni le asumăm cînd nu e necesar). Măcar în domeniul mass-media, un plus de reglementare ar fi binevenit. Ştiu că e ceva nepopular, dar există limite peste care nu trebuie să trecem. Pînă şi Guinness World Records a refuzat să mai înregistreze “performanţe” extreme, de genul înghiţitului de săbii. Pe de altă parte, cred că e nevoie de o dezbatere serioasă pe tema practicării sportului pînă la anumite vîrste. De exemplu Federaţia Internaţională de Gimnastică a ridicat mai demult limita de vîrstă pentru senioare la 16 ani, şi nu degeaba (există studii de medicină sportivă care justifică o astfel de măsură).
Andrei
As remarca un singur fapt, si anume ca titrarea in mod laudativ in mass-media nu echivaleaza cu faptul ca majoritatea se bucura de rezultatele acelor copii, ci e fix pe dos, faptul ca mass-media a prezentat ascensiunile lor ca fiind ceva nemaipomenit a creat acest curent de opinie . Ba mai mult , daca la o olimpiada un 10 al Nadiei Comaneci a fost apreciat de intregul mapamond ca fiind ceva deosebit, ascensiunile fetelor nu cred ca au avut parte de o asemenea apreciere. Nici nu s-a pus problema asta in stirile internationale, pt ca s-ar fi putut sa aibe un efect advers. Comparatia cu Nadia , Hagi, etc. nu sta in picioare decat la nivel de “copilarie furata” dar nu si la performanta. Antrenamentul sportiv cere dedicare si foarte mult timp , e la fel la toate sporturile. Alpinismul insa, nefiind intr-un mediu controlat , iti cere luarea de decizii care nu sunt dpmdv bine de lasat pe mana unor copii. Desi putem gasi similitudini intre toate sporturile in anumite aspecte , la fel putem gasi si diferente foarte mari in altele. Sa incerci sa faci “performanta” doar pe baza varstei , gen “cel mai tanar” … nu mi se pare o realizare decat in conditiile in care cel mai tanar obtine un rezultat superior celor mai buni seniori. Altfel , nu e performanta.
Andra
Nu cred ca trebuie anchetat aici faptul ca parintii i-au impins spre sporturi de performanta ci despre cazul respectiv si anume daca au ales parintii un traseu interzis pentru acea perioada din cauza averizarilor meteo, adica daca i-au expus constient la avalansa
Andrei Samoil
Andra, asa cum spuneam si in articol, desi as avea experienta pentru a putea emite o parere, prefer sa ii las sa o faca pe cei pe care ii consider mai in masura (instante, organe de control, experti).
Alin
Atunci lasa-i pe aceia. Nu-ti expune propriile pareri. Risti sa gresesti.
Andrei Samoil
Pai nici nu am facut-o. Articolul era despre reactia maselor, nu despre greselile ce au permis sa se intample tragedia.
george
Asa cum tu ai dreptul la părere legata de subiect, la fel au si alti oamenii!!! Nu inteleg de ce tu ai dreptul sa scrii articolul asta (care e o părere) dar altii nu au dreptul sa exprime păreri!!??asta e ipocrizie. Cred ca in calitate de parinti suntem indreptatiti la părere! Poate se reglementeaz si la noi prin lege anumite chestiuni (conditiile si accesul pe traseul de vara, pe timpul iernii, varsta minima pentru astfel de activitati, etc…)
Andrei Samoil
Asa este, nu am sustinut contrariul. Toti putem avea o parere. Decenta de a o exprima sau nu intr-un anumit moment, este altceva si despre asta era articolul: Nu mi-am dat cu parerea despre erorile comise ci despre reactia maselor. Este o diferenta.
lili
Și totuși, eu cred că doar cei care nu prea merg în sufletul muntelui, pot să vină cu acuzații. Sau cei care nu au copii. A lua decizii, nu e cel mai ușor lucru pe munte. Și singurul lucru greșit, acolo, a fost a lua-o pe alt drum. Nici măcar nu știm de ce. În rest, copiii puteau face față la orice, în acea zi. Dar așa trebuia să se întâmple.
Când văd atâta agresivitate… sufletească, mă îngrozesc.
Adrian
Partial iti dau dreptate. Nu stiu daca Coco sau Medina (Geta) isi doreau performanta. Doar ele in sufletul lor stiu. Insa sunt de accord cu parerea ta despre ipocrizia societatii. Ma intreb, cati parinti s-au isterizat cand, la “Romanii au Talent”, pe scena a aparut un baietel de-o schioapa, pus de tatal sau sa faca antrenamente dure, pentru a fi un mic geniu al fitness-ului ? Cati parinti se isterizeaza cu gandul ca, alti parinti inconstienti, pleaca cu copii de 4-5 ani, incaltati cu papuci de plastic, pe trasee marcate dar extrem de periculoase, mai ales cand se strica vremea? Da, ai dreptate, suntem ipocriti !
Octavia
Sa stii sa faci managementul riscului e foarte important pentru un alpinist. Poate face diferenta intre viata si moarte. Este un sport in care desigur poti avea accidente, cum sunt multe alte sporturi. Insa cand tu urci singur cu fetita ta in tabara superioara pe Denali cand toti ceilalti alpinisti cu experienta raman in tabara de baza si apoi te spulbera efectiv vantul si doar printr un noroc reusesti sa supravietuiesti, cumva nu iti inveti copilul un bun management al riscului. Daca ai foarte multa experienta si reusite nu inseamna ca trebuie sa uiti lucrurile de baza. Nu il judec pe tata pentru ca probabil e suficient de amarat acum, dar poate alti iubitori ai muntelui invata o lectie de aici si vor lua decizii mai bune pe viitor. Pe copii oricum nu ii mai aduce nimic inapoi 🙁
Denisa
Am citit zeci de pareri. Din diferite parti,despre aceasta tragedie.
In 80% din ce ai scris iti dau dreptate. Nu pot 100% pentru ca sunt omise cateva aspecte.
Sunt tare curioasa,de ce doar dupa tragedii lumea se trezeste sa abereze.?De ce pana sa urce pe Retezat,nimeni nu a vociferat despre comportamentul tatatul fata de fete ? Pentru ca asa cum ai spus,toti suntem mandri cand vedem rezultate. Si mai ales de la cei mai tineri.
Daca Coco ar fi fost obligata si silita sa faca anumite lucruri doar de dragul victoriei si doar pentru tatal ei… Cred cu desavarsire ca nu ar fi fost alaturi de Geta la fiecare reusita. Cred ca s-ar fi luptat ca sora ei sa copilareasca.
Haideti s-o lasam sa se odihneasca in pace. La fel si pe baiat .
Acum cand tragedia este deja intamplata.. ne dam peste cap degeaba..
Daniel
Având în vedere că toți ne uitam la același lucru fiecare are dreptate în felul lui, şi puteți să vă contraziceți ani de zile. Vedem lucrurile în funcție de cum am fost educaţi şi apoi cum ne-am reeducat noi, dacă am făcut asta. Cultura predominantă de la noi ne influențează să judecăm căci asta facem toți.. ceea ce e inutil în cazul situațiilor de genul. Poate fiecare avea doza lui de vină însă uităm că suntem guvernaţi de o forţă mai mare decât noi, Dumnezeu, şi de multe ori se întâmplă lucruri pe care nu le putem explica şi de asta cred că e important să învățăm ceva din asta nu să căutăm vinovat. Evenimentele de genul, ar trebui să ne unească nu să ne dezbine. Greșeli au existat, şi o să existe în continuare, dacă cineva se poate uita în oglindă şi să zică că nu a greșit niciodată atunci are dreptul să judece, deşi nu prea cred că avem. Haideți să învățăm din astfel de tragedii, să gândim şi să creăm soluții astfel încât să avem posibilitatea să reducem riscul ca ele să se întâmple, nu le putem opri, dar putem reduce riscul, nu putem controla natura sau pe Dumnezeu însă putem fi pregătiți să răspundem provocărilor şi momentelor dificile. Haideți să funcționăm ca o echipă, doar așa putem să redresăm orice situație grea ce are să vină.
cornelia
Vai cati prosti si ipocriti! Extraordinar ce ne doare pai daca ar fi numai destepti ce ne-am face! Domnule draga cand ai avertisment de avalansa grad 5 ce cauti pe munte ce conteaza copil sau adult se numeste VIATA! Si cu asta se pune punct! AVALANSA! ARGUMENT RISC DE AVALANSA SALVAMONT HUNEDOARA
Andrei Samoil
In principiu, sunt de acord. Dar nu despre asta era articolul…
Raul
Dor geta popescu a aparut in zeci sau sute de articole care o laudau. Era performanta intruchipata, a fost nascuta pt asta, a fost antrenata pt asta, a trait pt asta si a murit pt asta. Este f trist. F trist si descurajator ca a murit, pt toti alpinistii si pt parinti in general. Dar altceva nu putea sa faca, pt ca ea pt asta a fost facuta, asta a fost menirea ei. Daca tatal ei i-ar fi interzis muntele de frica mortii, ar fi fost un om absurd , un monstru. A facut alegeri corecte si a avut ghinionul sa fie penalizat pt asta. Vreunul dintre gicii contra de pe aici se poate pune in situatia lui? Sa ai un copil de 12 ani care sa fie mai bun decat tine, mai bun decat altii, mai bun decat 99,999℅ dintre alpinisti , sa fie lumina vietii tale, mandria ta si sa moara cu tine de fata. Va puteti imagina vreunul prin ce trece? Aveti dreptul sa spuneti condoleante si atat. Oricine spune mai mult de atat, care arata cu degetul, e un nimic. Nu am voie sa mai adaug alte epitete, dar imaginati-va cele mai rele jigniri de la mine. Condoleante ovidiu, condoleante si pt parintii baiatului, sper sa iti poti ierta intamplarea asta
Liviu
Timpul este trecut, tragedia este consumata, greselile si ele s-au consumat cu consecintele cunoscute … in acest caz nu se mai poate face nimic ptr. modifica rezultatul … Argumentele lui Andrei, in ceea ce priveste performanta sportiva si interesul ptr. asta, sunt 100% corecte … si cea mai grea pedeapsa, ptr. cei care au gresit, probabil, s-a pus in aplicare si nu se mai poate face recurs … Acum toate parerile, avuzate sau neavizate nu-si mai au decat un singur rost – acela de a ne asigura ca natura are legile ei sticte si neiertatoare, care trebuiesc respectate, alfel – doar printr-o minune – scapam fara sa fim pedepsiti … Riscul, ca intotdeauna, poate aduce ori o performanta deosebita ori un esec dureros si fiecare trebuie sa stie asta si sa-si asume decizia atunci cand este luata … Si in acest caz, este cert ca, undeva si cineva a gresit (lucru omenesc) si noi toti cei care privim trebuie sa tragem invatanimte si sa ne exprimam regretul ptr. pierderea acestor copii frumosi si cu aspiratii deosebite care ne-au aratat totusi ca anumite lucruri se pot realiza dar nu absolut orice si in orice conditi – cu pretul a ceea ce au avut ei mai scump … Toate celelalte comentariile despre cine cum si de ce, acum sunt de prisos …
Daniel
E foarte bine ca a incercat sa incurajeze copii la performanta domnul meu dar nu trebuia in asemenea conditii sa fie un profesionist si sa cunoasca posibilitatile de a se porni o avalansa?Daca nu a cunoscut aceste conditii cum sa le fi aratat copiilor lui performanta?Nu sunt expert,doar intreb!Eu o data am fost avertizat sa nu urc pentru ca a existat pericol de avalansa si nu am urcat!Oricum mare pacat!Dumnezeu sa-i odihneasca!
Rechitian Victor
Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui sa cunoastem ce pret au pentru el toate lucrurile ce le sacrifica pasiunii sale.
Stendal
Cat despre tragedie…, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Si eu iubesc Muntii si nu mai am nimic de adaugat
Ion
Oare performanta inseamna sa ignori avertismentul salvamont de risc 5 ?
Oare sa fii antrenor de copii alpinisti inseamna sa nu folosesti drumul de creasta,chestie stiuta si de novici?
Ce ar fi avut de invatat copii,sa ignore regulile muntelui?
Cum se poate face performanta fara echipamentul obligatoriu?
Andrei Samoil
Nu știu să răspund la aceste întrebări pentru că nu am date suficiente. De altfel, despre asta spuneam și în articol: că nu ar trebui să ne dăm cu părerea fără a avea toate datele.
Catalin
Daca murea tatal, cine era ” vinovatul”?
Si altfel spus, tatal si-a primit” pedeapsa”!!!
Muntele isi ia tributul…! indiferent de vârsta si sex!!! Mereu va fii asa, indiferent cat de pregătiți vom fii!!
Stef
Eu ma intreb de ce suntem asa de duri cu astfel de cazuri si asa nepasatori fata de altele… De ce nu se ia nimeni de parintii care-si lasa copii sa creasca in fata televizorului unde invata sex si violenta la greu? Sau de cei care, prin exemplul lor, isi imping copiii spre o viata inutila, lipsita de sens si plina de vicii? Omul asta macar si-a învatat copiii sa urce, nu sa coboare…
Alex
Ok o fi cum zici, dar de ce nu aveau casca? Asta a fost raportul preliminar. Întreb ca un profan în ale alpinismului și probabil ca un pantofar în ale muntelui. Totuși minimizarea riscurilor prin echipamenye de siguranță e cam la fel în toate sporturile. Și când mergi cu bicicleta prin oraș iti pui o casca… Eu cred ca dincolo de ipocriți și isterie este bine sa se întrebe niște întrebări serioase și probabil dureroase… Asta doar pentru a pregăti pe cei ce vin din urma pe cărarea performanței!
Mircea Ordean
„Vă simțiți flatați că știe ceva despre ”valorile țării”, că aceste valori au ajuns atât de departe. De parcă asta vă face mai buni. ”
Părerea mea de sine nu are treabă cu valorile naționale.
Asta și pentru că oi avea și eu idee, ce e aia valoare națională…
Apoi.
„Dragilor, sunteți ipocriți. Și proști.”
A declara pe altul prost nu înseamnă că noi sîntem automat deștepți.
Danyb
Cred ca parintii se vor judeca ei insisi….Sunt de acord ca suntem ipocriti atata timp cat discutiile despre tot ceea ce a insemnat performanta Getei nu au fost purtate inca de la primul varf cucerit…Atunci a fost simplu sa ne mandrim cu rezultatele ei si cu faptul ca este o romanca de-a noastra…De ce nu s-a dezbatut problema inca de atunci ca este doar un copil? De ce colegii alpinisti spun doar acum ca i-au atras atentia tatalui despre faptul ca forteaza fetele prea mult? Hai mai bine sa ii lasam pe cei indurerati sa isi planga mortii si sa isi duca durerea singuri….Nimeni nu are cum sa simta durerea lor…
Alexandru Moise
Alpinismul nu se combina cu instinctul de conservare. E nevoie de o doza de nebunie. Ii admiram si ne mandrim cu ei cand reusesc. Cand nu reusesc si se intampla tragedii, scoatem “regulamentul” sa vedem cine, cat si unde a gresit.