Andrei Samoil

Din nou a venit acea perioadă a anului. Sărbătorile vin și, ca de obicei, înaintea acestora stresul urcă la cote maxime. Trebuie să cumpărăm cadouri, să facem planuri, să cumpărăm brad, să facem curat în casă, să terminăm ce avem de făcut la birou, mai este și pandemie, trebuie să și gătim, este aglomerat peste tot, este frig afară și vremea este mizerabilă. Parcă ne-am dori să aibă ziua mai mult de 24 de ore.

Da, știu, Crăciunul este despre familie și despre a fi împreună, să cântăm colinde în jurul bradului, să mergem la biserică, să dăm cadouri și să ne amețim cu băuturi fine. Sau așa ar trebui să fie. Dar, pe bune, care adult responsabil, cu familie și toate grijile astea pe cap nu se stresează în această perioadă? Au făcut chiar și o reclamă la KFC în care toată familia halește grobian o găleată cu pui în jurul schimbătorului de viteze al mașinii în care stau înghesuiți.

Pentru cei mai mulți dintre noi, în această perioadă, viața se termină cu beția de anul nou. Apoi, Dumnezeu cu mila. Este normal… Este perfect explicabil: Când mintea noastră operează cu atât de multe repere, orizontul de timp pe care îl percepem se restrânge până la ultimul reper important. Efectiv nu mai avem energie să planificăm ceva după acest moment.

Iar cu programul școlii copiilor se întâmplă exact același lucru. Sigur, nu ne ajută nici multele schimbări, reprogramări și răsuciri ale vacanțelor, nu ne ajută nici restricțiile, pandemia, jocul de-a alba-neagra  cu școala online sau valurile de infectări. Totul este difuz și greu de anticipat.

Așa că, iată, Academia 1,61 vă sare în ajutor: Vă vom spune exact când și care sunt perioadele în care copiii vor avea vacanță (dacă nu se mai schimbă din nou ceva între timp) și, poate, vă vom da niște idei de cadouri. Asta pentru că mulți dintre cei cu care am vorbit în ultima vreme nu păreau să fie la curent cu noile modificări ale vacanțelor.

Mai întâi, este important de remarcat că ultima zi de școală din acest an va fi 23 decembrie (adică chiar cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului). Este minunat, știu…

Apoi, copiii se vor întoarce la școală pe 3 ianuarie 2022, ușor obosiți și chiauni după petrecerile de anul nou. Tot atunci, cei care nu au făcut-o până acum, vor da tezele și li se vor închide mediile. La fel de minunat…

Iar primul semestru al acestui an se va încheia apoteotic pe 14 ianuarie… pentru două zile. Adică, practic, primul semestru se încheie pe 14 ianuarie iar cel de-al doilea începe după weekend, pe 17 ianuarie. Copiii au intre semestre o binemeritată vacanță de un weekend. Cel mai minunat…

Noi în această perioadă organizăm o nouă tabără de aventură, în zăpadă, la o cabană cochetă și tradițională, cum puține au mai rămas în România. Dacă încă nu știți ce să-i cereți lui Moș Crăciun, asta poate fi o soluție salvatoare. Facem chiar și un voucher festiv ca să arate bine sub brad.

Mai avem și două weekenduri la schi pentru copiii care vor să învețe tainele alunecării pe zăpadă. Sunt doar de weekend pentru că au școală și am ales o pârtie mai puțin cunoscută ca să nu avem parte de aglomerația și măcelul care va fi pe Valea Prahovei.

Apoi, copiii vor merge la școală (sperăm că chiar vor merge fizic la școală) până pe 15 aprilie. Adică trei luni… sperăm. Atunci vor lua vacanță de Paști, două săptămâni și puțin, până pe 1 mai. În această vacanță vom sărbători și Paștele Catolic și Paștele Ortodox.

Pentru această vacanță am pregătit patru tabere ca să fie pe toate gusturile. Avem o tabără de schi în Austria, pe ghețar, în Stubai, avem o tabără de gătit, una cu tematică Minecraft și una cu profil militar, Bootcamp de nivel 1.

După vacanța de Paști, copiii vor merge la școală încă aproape o lună și jumătate, până pe 11 iunie când va începe vacanța de vară. Asta dacă nu se mai schimbă altceva…

Astfel, lumea nu pare că se va termina pe 1 ianuarie, iar noi vă stăm în continuare alături ca să vă oferim experiențe memorabile, educative, în siguranță, care să vă facă să uitați de pandemie, de stres și de letargia care ne-a cuprins pe toți.

Uneori, o experiență lasă în noi o impresie mult mai valoroasă decât un teanc de cărți și teorii.

Acum câteva săptămâni am fost invitați de echipa Visuri la Cheie să facilităm o astfel de experiență pentru echipa de arhitecți conduși de Dragoș Bucur. Voiau să-i sfătuim și să-i ghidăm printr-o peșteră provocatoare, care să înceapă mai greu și să se termine satisfăcător, astfel încât să reușească să empatizeze mai bine cu greutățile prin care au trecut copiii din familia Vuzdugan. Era, desigur, o metaforă. Era, bineînțeles, un mod prin care echipa de arhitecți căuta să simtă (nu doar să înțeleagă) emoțiile, stresul și senzația de disperare pe care le avem atunci când suntem smulși din sfera noastră de confort. Totodată, urma să fie și o sursă de inspirație pentru arhitecți.

A ieșit fantastic de bine, chiar neașteptat de bine:

https://visurilacheie.protv.ro/stiri/video-arhitectii-de-la-visuri-la-cheie-cauta-inspiratie-pentru-renovare-intr-o-pestera.html?fbclid=IwAR0qt4R3DoI9XpOoLz5vMugmBHh-YfAMdyIDlXZT3hqNfL4Mn9sWgtlGA3g

Întrucât au trecut (deja) șase ani de când făceam la rândul meu parte din echipa de arhitecți a emisiunii, de această dată nu am avut cum să văd rezultatul final, apartamentul, sau să măsor impactul turei asupra echipei. Așa că am așteptat curios să văd emisiunea.

Noi am petrecut doar o jumătate de zi alături de Andra, Alex și Dragoș. Ne-am întâlnit, am făcut un briefing de siguranță, ne-am echipat, am parcurs peștera, am dat ”testimoniale” la cameră și am plecat mustind de curiozitate să văd, să simt, care a fost impactul asupra lor. Cu ce au rămas după aventura noastră din peșteră? Am văzut în emisiune și tare m-am bucurat.

M-am bucurat mult să îl aud pe Alex că spune despre Andra că simte că a marcat-o experiența prin peșteră și că parcă s-a transformat din omul tehnic în artist. Mi-a plăcut tare mult că Andra descria amenajarea camerei de care se ocupa folosind termeni și elemente din peșteră: ”Mai știi, Alex, ce textură aveau pereții?”, ”Hai să facem o stalagmită…”, ”Uite corpurile de iluminat… mai știi cum cădea lumina frontalei pe stâncă?” A fost fabulos cum Cristina a preluat motivul peșterii și parcursul ei în pictura de pe peretele din camera Anei. Iar cel mai mult mi-a plăcut să-i aud și să-i văd pe toți construind pe această metaforă bazată pe experiența avută în subteran. Dragoș îl descrie pe Andrei (fratele cel mare și ocrotitorul familiei) ca pe un ghid care le dă încredere și-i ajută pe cei din spatele său. Alex cară prin peșteră un bolovan pe care îl transformă în sculptură (sculptorul din el făcând o reverență în fața măiestriei artistice a naturii). Andra este însuflețită, iar Cristina simte și explică perfect metafora parcursului peșterii, de la zonele dificile, strâmte și ostile către sălile minunate, asemănătoare unei catedrale din subteran. La fel ca viața copiilor Vuzdugan. Oare se mai regăsește cineva în această comparație? Oare nu toți avem strâmtorile noastre?

O experiență simplă (în perfectă siguranță), pusă corect în context, transformată într-o metaforă, a devenit brusc transformatoare, memorabilă, educațională, o sursă de inspirație, de schimbare și premisa pentru mai multă empatie. Oare ultima dată când ați vizitat Peștera Muierii sau Peștera Urșilor (care sunt mult mai spectaculoase decât peștera în care am ghidat echipa de la Visuri le Cheie) ați rămas cu astfel de senzații? Oare de ce nu?

Astfel, acum, după ce am văzut cu drag și nostalgie emisiunea, mi-am confirmat din nou că sunt bucuros să fiu pe acest drum – cel al educației nonformale. Găsim cu toții o satisfacție imensă în a fi o proptea, niște facilitatori, pentru ca alții să poată avea experiențe și aventuri care să-i ajute să devină mai… buni. De fapt, asta înseamnă ceea ce aberam eu criptic – ”dezvoltare personală prin turism de aventură”.