Andrei Samoil

Dubito ergo cogito. Cogito ergo sum.

Vești și povești

Am încheiat o vară ca nicio alta. Ca la televizor, dar altfel. A fost emoție, a fost dramă, au fost aventuri, surprize și iubire. Sună ca o telenovelă proastă dar așa a fost. Acum, împreună cu colegii mei de la Academia 1,61, ne pregătim de petrecerea ce va marca sfârșitul verii, începutul sezonului de toamnă și mai ales cel de iarnă.

Vom rememora aventurile din această vară și vom afla noutățile.

A fost cel mai bun an al Academiei 1,61 de până acum. Au fost tabere tematice (Star Wars și Minecraft), au fost  tabere pentru familii, au fost drumeții, tabere de biciclete, tabere la munte, tabere de peștereală, tabere de supraviețuire, cursuri, ateliere și activități haioase. Iar anul acesta toate taberele au fost umplute la capacitate maximă.

Acum câțiva ani luasem o hotărâre să las în urmă munca de arhitect și să mă concentrez pe a-mi aduce o minimă contribuție la a face lumea mai bună prin educație. Scriam eu mai multe aici. Rezultatele obținute în acest an și bucuria copiilor ce au fost alături de noi, mă fac să cred că am luat hotărârea corectă. Am crescut mult, ne-am făcut mulți, echipa s-a mărit, responsabilitatea a crescut și eforturile s-au dublat dar eu în continuare nu simt că muncesc.

Totuși, atât Academia 1,61 cât și SHINRI Dojo ajung să mă solicite destul de tare și să îmi mănânce semnificativ de mult timp. De aceea, la sfârșitul anului trecut, hotărâsem să nu mai fiu ”vedetă” și să nu mă înham la încă un sezon de Visuri la Cheie. Mi-a fost clar încă de atunci că nu mă voi putea achita onorabil de îndatoririle mele dacă voi sta cu fundul în două luntri (și să mai și plec pe picioarele mele). Așa că m-am simțit obligat să fac o alegere.

Celor care m-au întrebat despre asta, le-am spus până acum că am avut un motiv mic care s-a făcut mare și un motiv mare care încă este mic. Acesta este motivul mic care s-a făcut neașteptat de mare și care continuă să crească.

Motivul mare care încă este mic este că după mulți ani în care s-a lăsat așteptat, am ajuns cu Ioana foarte aproape de a avea un ”Mini Me”, practic, un Samoil mic. Mai avem foarte puțin dar sperăm să stea liniștit, cât mai trebuie, la cuptor, să se coacă bine, să iasă sănătos și voios. Încă avem emoții. Eu cred că va fi chelios, ca mine și deștept, ca Ioana. Invers ar fi tare rău (pentru că este băiețel și nu e bine să fie creț și tont)…

bb1-22Lăsând gluma la o parte, mi-a fost clar că a fi cât mai aproape de Ioana în aceste momente este extrem de important pentru confortul ei emoțional și implicit pentru bunăstarea copilului, iar filmările (în paralel cu responsabilitățile pe care le am la Academia 1,61) m-ar fi tras și fizic și emoțional foarte departe de familie așa că, pentru mine, anul acesta, alegerea a fost extrem de simplă. În 2015 am văzut acest film și s-a terminat prost pentru noi.

Pe parcursul anilor, în câteva momente, viața mea a făcut niște întoarceri brutale. Întotdeauna le-am privit ca fiind începutul unei aventuri. Când am decis să las în urmă Cercetașii și să mă duc la Clubul de Speologie Emil Racoviță a fost o primă aventură. Apoi, firma de arhitectură a fost o a doua din care am învățat foarte multe. Turele în Nepal și China au adus cu ele alte revelații. Turul solitar de două luni, prin România, pe spatele lui Tweety a fost o experiență care m-a schimbat foarte mult. Apoi, a venit decizia de a mă rupe de vechea viață de arhitect și plonjarea cu capul înainte în programul educațional Academia 1,61. O întoarcere în ac de păr a vieții mele. A urmat experiența fantastică la ”Visuri la Cheie”, iar acum mă pregătesc pentru cea mai mare aventură dintre toate: Dacă totul merge bine, în câteva săptămâni voi fi părinte.

Îmi doresc din toată inima să fiu unul bun.

Previous

Nodul de răspundere

Next

Un instalator, un arhitect și un copil își asumă

5 Comments

  1. Ildiko Molnar

    Felicitari Andrei!!!!!!!!!!!sunt sigura ca vei fi un tatic BUN!meseria de parinte nu este tocmai usoara………..doar ca in viata nimic nu este intamplator!bravooo!!!!!!!chiar ma intrebam de ce lipsesti de la “Visuri la Cheie”……….absent MOTIVAT!!!!ma bucur ca Dumnezeu v-a binecuvantat cu un vis devenit realitate!………..cu drag

  2. Mirela

    Felicitari!Sa fie intr-un ceas bun si sa va bucurati din plin de cea mai mare minune a vietii!

  3. Oana Korda

    Oh, you guys…! Cu așa multă bucurie am parcurs peripețiile și reușitele voastre. Știu din suflet și că Anca este cea mai bună recomandare pe care puteam să o fac echipei voastre 😉 I am so so proud of you!

    Bebe o să fie grozav, I know it. Cum deja începe să fie, că uite ce frumos te face să scrii… 🙂 Vă îmbrățișez, felicitări!!

  4. Ioana

    Felicitari!!! Sa va ajute Doamne, Doamne sa fie totul asa cum va doriti si sa bucurati de minunea din viata voastra! Ne bucuram mult si deja ma gandesc, zambind, la sentimentele pe care vi le va darui un Samoil mai mic :)! Numai bine va dorim!!!

  5. cristina mares

    Felicitari ! multa rabdare si tact in noua voastra experienta . Urmaresc postarile voastre de ceva vreme si ma gandesc ca in momentul in care voi avea un pusti il voi trimite in tabara cu voi. Doar ca pana atunci mai este… urmeaza in aprox 3 saptamani sa nasc un baietel… asa ca va trece ceva vreme pana la tabara…
    Nastere usoara si numai bine !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén