Andrei Samoil

Dubito ergo cogito. Cogito ergo sum.

Feedback-ul

Am primit un feedback!!!

De-a lungul timpului am primit de multe ori feedback dar de foarte puține ori era coerent sau utilizabil. De când am renunțat la arhitectură în favoarea programelor educaționale, lucrând cu o gamă mare de oameni și personalitățile lor aferente, am auzit cam de toate. De la copii, adolescenți și părinții lor, de la îngrijitori, responsabili cu curățenia, muncitori, instalatori, până la corporatiști, specialiști, terapeuți, oameni ”din conducere”, sau politicieni alunecoși, într-un moment sau altul le-am cerut feedback și am primit ceva în schimb. De cele mai multe ori bălării.

Ori era ceva minunat de superficial de genul ”Totul a fost superb, de nota 10! Sunteți extraordinari.” care nu mă ajută prea mult pentru că, deși este plăcut să primești feedback pozitiv, nu este constructiv în sensul în care să îmi explice ce anume i-a plăcut sau ce altceva și-ar mai fi dorit, ori era o ventilare incoerentă a unor deranjamente de orgoliu de genul ”Andrei este prea strict” sau ”Uneori m-am simțit etichetată”. Nici astea nu mă ajută pentru că nu sunt ancorate în timp și de cele mai multe ori nu știu când am părut prea strict sau am făcut vreo gafă de s-a simțit omul etichetat și neînțeles. Altfel spus, nu pot învăța nimic din acest feedback (care de fapt este doar critică) și deci îmi este inutil pentru că mă lasă făcând presupuneri. Despre feedback am mai scris aici.

Încerc pe cât posibil să nu resping feedbackul negativ ca fiind o simplă problemă de percepție a celui care îl dă sau să intru într-o argumentare sofistică de genul ”nu ai dreptate pentru că ești un bou!”. Dimpotrivă, încerc, în măsura în care se poate, să empatizez cu omul din fața mea și să înțeleg ce l-a deranjat pentru ca data viitoare să țin (sau nu) cont de asta, conștient fiind.

tabara familii feedback-1Dar asta se întâmplă rar. Astel, mă bucur tare mult când primesc câte un feedback din suflet, pe care îl simt ca fiind real și adevărat, chiar dacă nu respectă structura artificială, corporatistă, nu e neapărat sandvici, nu are un cuvânt în engleză la fiecare două românești, dar este foarte util.

Radu, unul din participanții la Drumeția în familie organizată de noi acum două săptămâni, ne-a scris un astfel de feedback pe care îl reproduc integral, mai jos, oricât de lung ar fi. Radu ni s-a alăturat în drumeție împreună cu soția sa și cu cei doi copii adolescenți, foarte haioși.

Andrei, Marian, Anca, Ana, Ioana,

Cu durere in maini, in picioare, in sale, va scriu la cald, mistuit de flacara de pe ceafa de tractorist si cu mintea oarecum bulversata de avalanse de crengi, grohotis, chiftele, varcolaci si pudra de zapada luata ca o ceata pe ochi de la Bucegii vecini.

Va scriu pentru ca simt nevoia de a va da la schimb ceva, pentru ceea ce ne-ati dat voi noua in acest weekend. Tehnic, este vorba de un feedback, dar unul care, nu stiu de ce, nu s-a putut deloc incadra in sablonul vostru tiparit. Feedback in sensul de reactie directa la proces, care e gata sa intre din nou la intrare, pentru a-l confirma, dar si metamorfoza subtil in ceva fundamental identic, dar totusi mai implinit, cam ca inelele unui copac, la trecerea inca unui an.

Sa nu mai batem campii. M-am bucurat enorm sa gasesc niste oameni tineri, cu optimismul, energia si pofta de viata specifice varstei, insa cu o maturitate, o rigoare si o pregatire cum eu unul nu am mai vazut decat la generatia parintilor nostri. Sa simt in spatele unei imagini de totala prietenie, flexibilitate, jovialitate, copilarie — o plasa de siguranta ferma formata din cunoastere, reguli, rigoare, respect si multa, multa inteligenta — calitati atat pe cale de disparitie, cat si larg ignorate de o masa din ce in ce mai mare de consumatori. M-am simtit foarte bine in prezenta voastra.

In timp ce noi ne jucam si voi aparent va jucati cu noi, voi de fapt ati fost la servici si ati lucrat din greu, iar munca voastra a fost o mica parte din ce erati pregatiti sa faceti la nevoie in caz de urgenta, care la randul ei e o mica parte din ce faceti in toate celelalte activitati, care e o mica parte din ceea ce faceti zi de zi, in afara activitatilor, pentru ca totul sa para o simpla joaca de weekend. Un fel de Disneyland care in fata este culoare, muzica si zambet, iar in spate este o uzina care functioneaza 24/7, dupa un program fix si reguli stricte, condus si operat de profesionisti cu ani si ani de studiu, perfectionare si experienta. Sa stiti ca lucrurile astea se vad si pentru mine au fost o gura de aer proaspat, chiar mai mare decat prima gura de aer respirat la Magura.

Mergeti inainte si nu faceti compromisuri. Exista multi oameni care au nevoie de ce faceti voi si sper sa aiba puterea si ocazia sa va sustina.

Am vrut cu disperare sa va transmit critici si sfaturi, pentru ca si eu le caut si le cer celor din jur si stiu cat de valoroase pot fi. Pe moment, cu foaia in fata, nu am putut. Era soare, ne grabeam sa plecam si Andrei vorbea in continuu :). Pe drum mi s-au mai ordonat gandurile, am mai vorbit cu Cristina si cred ca am gasit cate ceva sa va spun. Sper sa va ajute.

In primul rand, chestionarul de feedback a fost prea agresiv. 3 calitati si 3 defecte pentru fiecare dintre cei 4 traineri — pe mine unul m-a epuizat, am petrecut cred 10 minute sa completez rubricile. In plus, a fost foarte din scurt. Deci, salutara si extraordinara ideea de a cere feedback, dar cred ca si-a ratat putin obiectivul pentru ca a fost ca o teza cu multe subiecte, grele, contra cronometru. Cu emotiile, inadvertentele si compromisurile aferente in a o redacta. De-aia va scriu acest mesaj.

In al doilea rand, ca turisti bucuresteni care am prins un pic din satul vechi, apoi inceputurile agroturismului si acum traim declinul dezastruos al satului romanesc, noi cautam cu aviditate insule de autentic, de traditie, de cultura neintinata de goana asidua dupa castig. Desi sunteti doar intermediari, iar scopul vostru nu este nici turismul, nici pastrarea traditiei, totusi apreciati cultura, va plimbati mult prin tara si intrati in legatura cu multi oameni din partea locurilor. Va recomand cu mare speranta sa ii gasiti, sau sa ii incurajati, pe acei oameni dispusi sa puna mancare traditionala pe masa, bulz, tocana, taitei de casa, paine de casa, lapte de vaca, telemea de vaca, fructe, legume de gradina, gemuri, compoturi, zacusti, ciuperci de padure, oua de gaina de curte. Stiu ca sunt mai greu de procurat, insa ar fi extraordinar daca ati putea reinvia bucuria de a pune pe masa ceva traditional, atat de partea gazdelor, cat si a oaspetilor. La fel, va recomand sa-i cautati pe cei care au trait si pot sa povesteasca fapte de viata, cu semnificatie si sens pentru oraseanul sau familistul modern, superficial, fara timp, fara repere, dar cu norocul de a gasi in voi o fereastra spre normalitate, cunoastere si firesc. Poate reusiti sa-i includeti in programul vostru, fara a dilua sau deturna unitatea demersului vostru.

In al treilea rand, vreau sa va transmit ceva destul de greu de transmis, asa ca s-ar putea sa ma invart putin in jurul ideii, in incercarea de a o defini. Pretul pentru acest weekend a fost de 2600 de lei pentru noi (ulterior, redus la 2000, cu multumiri, pentru ca am ratat venirea de vineri). Sunt putine produse pe care eu platesc peste 2000 de lei in mod uzual. Este pretul unui televizor, al unei tablete, al unui laptop entry-level. Este pretul unui upgrade la casa, termopane, zugraveala, mobila. Mi s-a parut mare. Dar sa nu ma intelegeti gresit: nu mi se pare un pret mare pentru ce ati oferit voi. Nu mi se pare mare pentru un weekend in 4 persoane, in cadrul neasteptat de dedicat si de profesionist pe care vi l-am descris mai sus. Nu consider ca asa ceva face mai putin, sau ca pretul ar fi prohibitiv. Mi se pare o suma mare in absolut, punct. Reactia mea pur emotionala in fata unui pret de 2000 de lei, pentru un singur produs, este: “scump. Rar. Cumpara cu grija.” Acum, evident ca eu platesc suma asta si altele mai mari, de multe ori pe an sau poate chiar pe luna, pentru diverse alte produse, pe care insa, si aici e mesajul pe care vreau sa vi-l transmit, nu le percep ca fiind scumpe. Si am incercat sa inteleg de ce. Motivul pe care il intuiesc este ca, in cazul celorlalte produse, totalul este mascat intr-un cost de baza, total irelevant, dar pe care creierul meu il percepe ca atare, insotit de multe costuri add-on, obligatorii, insa pe care creierul meu le percepe ca pe optiuni pe care le adaug voluntar si care merita banii. Un exemplu: “excursia X costa 400 de lei, la care se mai adauga masa 100, intrarea la muzee 150, inchirierea costumului 80 si poze de grup 120 de lei”. In capul meu ramane ca excursia X costa 400 de lei. “Scoala Y costa 2000 de euro pe an, la care se adauga uniformele 750, mancarea 600, manualele 350 si cursul de engleza 1200”. In mintea mea scoala Y costa 2000. “Boxele Z costa 190 de dolari, in varianta de baza, negre si cu prindere de birou. Varianta finisata in cupru lustruit manual costa 40 de dolari in plus, iar prinderea de perete costa 19 dolari. Livrarea costa intre 44 si 129 de dolari”. In mintea mea, boxele Z costa 190 de dolari. Revenind: nu va sugerez sa mintiti, sa ascundeti pretul real sau sa adaugati texte cu font mic si steluta pe spatele pliantului. In plus, din cate vad, aveti clienti multi si sper sa aveti din ce in ce mai multi. Dar, daca vreodata, pentru un anume produs, va treziti cu clienti mai putini, va sugerez sa impachetati oferta intr-o suma mai mica. In euro, fara tva, pe noapte, pe persoana, fara mancare, fara echipament, fara taxa de statiune — optiunile sunt nelimitate si le puteti atinge sau abuza de voie, dar e posibil ca in felul asta sa obtineti o audienta mai mare. Repet, asta daca va fi vreodata nevoie. Mai repet si ca nu ma plang de pret, ci va transmit prima mea reactie emotionala cand am auzit costul pentru intregul weekend cu familia.

Alt feedback, oricat m-as stradui, nu pot sa scot. V-am mai scris pe foaie, dar nu spun ce, ca sa nu stiti care e. Abia astept sa ne revedem, o sa va dau follow pe unde va gasesc si sper sa avem ocazia sa putem schimba cat mai multe idei, ore de educatie academica si caterinca, mii de pasi prin padure si canale de comunicare sincera si binevoitoare. A fost un weekend exceptional si sper sa-l putem repeta, extinde, rememora, cu prieteni, cu copii, cu nepoti si in orice alta forma vom putea… Nu aveti idee cat m-am straduit sa nu pun cuvinte in engleza in acest text, ca exercitiu formal de rigoare 🙂 – a scapat totusi un smiley.

In final, aveti totala mea sustinere si evanghelizare, sociala si profesionala. Eu ma ocup cu software: site-uri, aplicatii, servicii online. Daca va pot fi de folos cu ceva, daca aveti nevoie de ajutor in domeniul asta si pot sa va asist, o sa o fac oricand cu placere.

Acum la treaba, ca mai aveti de educat si alti oameni!

Din asta, deși mi-a luat o vreme să citesc, am înțeles în sfârșit ceva. Și am învățat ceva. Și o să țin cont de ce a spus Radu.

Cred că morala acestui feedback este că, dacă vrem cu adevărat să creștem și să ne dezvoltăm, trebuie să fim cât mai cinstiți cu noi înșine și cu cei din jur, să lăsăm măștile deoparte și să explicăm cât mai coerent ce gândim.

Previous

Este bine să ieși și ultimul.

Next

Teste pentru „prieteni”

1 Comment

  1. Marius

    Sunteți o specie pe cale de dispariție dragii mei ( Andrei și prietenii) . Nu vă lăsați înghițiți de mizerabila “stare de bine și siguranță” pe care ne-a oferit-o conducerea acestei țări transformându-ne în niște roboți fără pretenții la timp liber de calitate și la socializare.

Leave a Reply

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén