Respiră! Capul la fund! Trage! Ieși! Respiră! Mai repede! Respiră! Trage! Capul la fund!

Clorul îmi intră în nări. Este greu. Gâfâi. Nu sunt antrenat… Nu pentru asta. Ochelarii îmi sunt aburiți. Aud prin apă: ”30 de secunde!”. Trebuie să reduc ritmul. Deja simt cum nu mai pot să respir bine. Prin apa agitată îl văd pe Filip cum glisează alături de mine, pe marginea bazinului, în scaunul său rulant. Îl aud: ”Hai, Andrei!”

La capătul bazinului, mă așteaptă Laudoniu. Și el este in scaun rulant dar acum este în apă și așteaptă să îi predau ștafeta. Știu că, pe etapa lui, va face mult mai mult efort decât fac eu acum. El are de înfruntat greutăți incomparabil mai mari. Nu pot să reduc ritmul!

DSC03628Sunt la ”Maratonul celor 24 de ore de inot”. Fac parte din echipa lui FilipAcțiuni Împreună. Suntem șase ”mergători” și șase oameni în scaune rulante. Toți au poveștile lor. Înotăm toți. Câte jumătate de oră (fix) la fiecare șase ore. Sistem ștafetă. Nu o să câștigăm. Nu contează! Știm asta.

Ies din bazinul olimpic și mă duc să fac duș. Încă gâfâi. La vestiar mă întâlnesc cu un băiat care mă recunoaște. Este clar că este inotător profesionist. Are umerii de două ori mai lați decât talia. Vorbim despre diverse. Apoi mă întreabă cât am înotat. ”11 bazine.”, ”Doar?…”, ”Atât am putut… Nu sunt profesionist.” Mă simt prost. El inotase 23. Îi spun despre echipă și îmi spune sincer: ”Bai, foarte tare! Eu sunt cu clubul aici și nu concep să nu câștigăm. Mi se pare foarte tare cum veniți voi și alții, să participați, deși este evident că nu aveți șanse de câștig. Trebuie că aveți un psihic foarte puternic!”

Și atunci înțeleg. Nu stau să îi explic pentru că sunt prea obosit și nu îmi găsesc cuvintele, dar înțeleg: Dacă singura motivație de a face ceva, orice, este doar ca să devii cel mai bun, să fii primul, cel mai puternic, cel mai tare, atunci aceasta va dispărea repede și vei abandona acea activitate când va fi evident că dezideratul de a fi cel mai bun este imposibil sau prea greu de atins. Oamenii alături de care înot astăzi nu au această opțiune. Pentru mulți, abandonul înseamnă depresie sau uneori chiar mult mai rău.

Cred că cheia este să faci ceva, orice, mai bine decât ai făcut-o ieri și de dragul de a o face. Pentru tine, pentru a deveni mai bun, pentru a arăta că am devenit mai puternic, mai tare și mai rapid decât eram eu însumi ieri. Și chiar cred că, de multe ori, așa ajungi și cel mai bun.

Următoarea etapă o voi înota la 12 noaptea. Apoi la 6 dimineața. Îmi propun ca până la sfârșit să înot 12 bazine.

La ieșirea de la vestiar, aud doi copii triști (de la vreun club, sper eu): ”Da, nu am reușit… Tot numai 1600 de metri am înotat” (adică 16 bazine). Îmi vine să le scot limba. Nu o fac. Mă gândesc numai la cele 12 bazine! Este bine să ieșim și ultimii. Dacă reușesc să înot cei 1200 de metri.

12 bazine!!!