La televizor și în presă aud despre corupție, politicieni cu tupeu care se cred mai deștepți decât toți, șpăgi date cu nesimțire, ”afaceriști” care fac profit ignorând siguranța altora, grobieni aroganți care se cred speciali și mi-e groază că îi zăresc și în colțul oglinzii.

Permanent vuiește facebook-ul de câte un scandal ce are în centru câte o scursură de om, pe care îl blamăm și despre care spunem cu superioritate ”nu știu cum poate exista un asemenea jeg de om”. Și, detașîndu-ne de acesta, cred că nu ne dăm seama că lucrurile reprobabile pentru care îl blamăm sunt la fel înrădăcinate și în noi. Toate aceste persoane se trag dintre noi și noi suntem la fel de responsabili de existența lor și le semănăm mai mult decât ne place să credem.

Ne place să ne identificăm cu valorile pozitive. Suntem mândri că ”am dat naștere unui Eminescu, Cioran, Eliade, Coandă”. Suntem ipocriți! Tot noi am dat naștere și Experimentului Pitești. Dintre noi au scos capul acei oameni. Tot dintre noi s-au găsit și securiști oportuniști, milițieni șpăgari, politicieni tupeiști, maneliști de TV, prea mulți grobieni și bețivi care repară orice cu o sârmă.

girl-lalala-mirror-monster-Favim.com-740016O vreme mi-a fost simplu să cred că am sânge albastru, că sunt din altă specie, că eu, nemuritor și rece, sunt superior acestor mizerii. Dar nu sunt. Încerc din toate puterile să fiu dar impulsul ce generează aceste mizerii este acolo. Îl simt, îl văd în oglindă. Este acolo de fiecare dată când mi-am dorit să dau șpagă polițistului ca să nu îmi dea amenda de viteză. (Sigur, am noroc că nu știu cum să dau șpagă, mă crispez tot și nu îmi iese. Dar mi-am dorit asta.) Tot acolo este când mă enervez și înjur în trafic, când ne conformăm sistemului de a da bani doctorului și brancardierului, când dăm un telefon unui ”prieten” să ne ajute, când, de lene, nu reparăm ceva ce am putea repara. Noi creăm sistemul ce generează aceste vărfuri negative.

Și atunci cred că suntem ipocriți să ne plângem de alții.

Facem mișto de nemți. Că sunt îndoctrinați, că au ochelari de cal, că nu știu decât reguli și DIN-uri, că nu știu să se distreze. Așa este. Dar prin această atitudine au reușit să creeze un sistem. Uneori acest sistem crează la rândul său rezultate pozitive. Alte ori face loc unui Hitler. Și acest rezultat este tot produsul bazei de selecție din care s-a ridicat, indiferent cât de greu de acceptat este acest lucru.

Și astfel ajungem tot la educație. Aici, însă, nu cred că este vorba despre educație formală cât de educația informală (și uneori nonformală) care ar trebui să insufle noțiuni de etică, moralitate, adevăr, respect, diplomație și alte chestii din ce în ce mai ezoterice, idealiste și de prea multe ori utopice. Dar acesta cred că este singurul mod în care putem spera la o creștere și o îmbunătățire a sistemului.

Cred că, înainte să îi arătăm cu degetul pe alții mânjiți cu rahat, ar fi bine să ne uităm bine în oglindă și să vedem dacă nu cumva este rahatul nostru și noi l-am lăsat în drum. Și atunci să ne asumăm măcar partea noastră de responsabilitate și pe viitor să avem grija unde și cum ne facem nevoile. Apoi, putem să răcnim. Altfel, suntem doar foarte ipocriți.