”Pe vremea când lucram ca soră medicală în spital, am întâlnit un pacient care murea încet de o afecțiune netratată la timp a vezicii urinare. Știa că moare. L-am întrebat de ce nu a venit mai repede la spital pentru că l-am fi putut salva. Mi-a spus că, acum, după multe luni în spital știe că chestia aia dintre picioare se numește penis dar până atunci, singurul cuvânt pe care îl cunoștea era foarte urât și i-a fost rușine să i-l spună doctorului sau să vorbească despre el. Așa că a murit.”
Nu este povestea mea, este o poveste spusă de Meg Hickling în cadrul Conferinței despre Educație Sexuală organizată de Parentime luna trecută. Am fost și noi (echipa 1,61) în ziua destinată profesioniștilor și ne-a plăcut tare mult.
Ne-a plăcut de Meg și de cum vorbește, de cum ține sala și de exemplele pe care le dă, dar, mai ales, ne-a plăcut subiectul și abordarea propusă în modul în care ar trebui să tratăm acest subiect cu copiii. Iar concluzia este că cel mai nociv element, care creează cele mai multe probleme, este rușinea. Și neștiința sau ignoranța, dar (când vine vorba despre sex) acestea tot în rușine își au rădăcinile.
Vouă, cei (sau cele) care acum zâmbiți superior la această declarație pompoasă și vă simțiți total în afara acestei probleme gândindu-vă că voi și cei din cercul vostru strâmt știți tot ce poate fi știut despre sex și nu aveți nicio jenă să vorbiți despre asta, vă propun următorul experiment: Dacă sunteți de sex masculin, răspundeți direct la întrebare. Dacă sunteți de sex feminin, răspundeți întâi voi la întrebare și apoi megeți la o persoană adultă de sex masculin și vedeți dacă răspunde corect. Veți fi profund șocați de rezultate și de numărul răspunsurilor greșite. Întrebarea este: Câte găuri (naturale) are corpul uman de sex feminin mai jos de buric (fără a număra buricul)?
Iar acum, cei ce au răspuns greșit vor spune ”Păi, de unde era să știu asta? Nu mi-a arătat sau explicat nimeni.” Și ar avea dreptate. Lecția de anatomie este de prea multe ori sărită de cadre didactice prea pudice și prea speriate de miștourile elevilor, prea puține fete sunt curioase și iau oglinjoara la baie, iar omniprezentele filme porno nu pot ține locul unor lecții de educație sexuală.
Sau poate pot. Din ciclul ”Eu știu tot ce e de știut despre sex:”
”Ca să faci sex cu o fată, trebuie mai întâi să o legi!”
”Sperma intră prin gură și apoi iese copilul prin fund”
”Fetele au o singură gaură acolo jos”
”Mi-e frică să fac sex oral. Dacă o să îi vină să facă pipi în timpul actului?”
”Ca să aibă orgasm, fetele trebuie lovite peste fese.”
Toate cele de mai sus sunt exemple date de Meg Hickling la conferința despre sex ca venind de la adolescenți și adulți, iar eu tind să cred că toate sunt demoralizant de reale.
Și de unde vin? Veți spune că vin din neștiință dar mă voi aventura să susțin că vin din rușinea cadrelor didactice și a părinților care nu au știut să explice lucrurile într-un limbaj științific (nu argou), cu detașare și cât mai obiectiv, fizic și biologic.
Cred că, așa cum părinții se ocupă și îi învață pe cei mici cum să facă duș, să se șteargă la fund corect sau să mănânce, ar trebui să îi învețe fără rețineri sau rușine și despre corpul lor, despre bebeluși, penis, vagin, zone private și dreptul de a spune ”nu”. Fără barză.
Mai cred și că această treabă ar trebui făcută în principal de părinți și mai puțin de cadre didactice, psihologi sau cadre medicale dar că este important să cerem ajutorul oricând simțim că avem nevoie.
În ultimul rând, cred că ar trebui să fim atenți la întrebările copiilor și să cunoaștem diferența dintre ”virgin” și ”extra-virgin”.
Iar răspunsul corect la întrebarea de mai sus este TREI.