La dojo, de fiecare dată când vine vorba despre conflict, dau următorul exemplu.
Să ne imaginăm următorul scenariu: Un pieton meltean trece pe roșu. Și vine o mașină și face ”Tiiit Tiiiiiiiiiit”. Și pietonul se întoarce și spune ”Ce dracu vrei, bă?” Și șoferul dă geamul jos și îi răspunde ”E roșu, băi boule!” și pietonul continuă să înjure din ce în ce mai agresiv și șoferul mai aruncă și el niște carne spre frigiderul pietonului. Și pietonul trage un picior în mașină. Și șoferul se dă jos și îi arde una fix în meclă pietonului. Și pietonul scoate un cuțit, la care șoferul scoate un pistol și îl împușcă pe pieton în cap.
Și melteanul moare. Și șoferul este la răcoare.
Cine a greșit?
Cauzal raționând, pentru că un om a trecut pe roșu, a murit. Dar nu este OK, nu?
Asta se numește escaladarea conflictului.
La antrenamentele sale, Shihan Florentin Marinescu ne spunea că este foarte ușor să omori, să rănești sau să mutilezi. Nu este nevoie decât de un minim de educație în acest sens. Complicat este ce se întâmplă apoi.
Asta am ajuns să cred și eu. Este ușor să scoți un ochi. Este ușor să strivești traheea, sau să rupi o mână, sau să apeși pe trăgaci. Este mai greu să te împaci apoi cu urmările, sau să trăiești cu mustrările de conștiință (dacă ai conștiință). De aceea, cred că nu ar trebui să ajungem în situația de a fi nevoiți să o facem (sau măcar să facem tot posibilul să nu ajungem acolo).
Altfel spus, dintre cei doi, oricare putea alege oricând să se întoarcă și să plece. Sau să nu reacționeze, sau să nu mai alimenteze conflictul. Era alegerea lor.
Din Aikido am învățat că ”arta păcii” presupune să-ți înțelegi adversarul, să empatizezi cu el, să ajungi să îl consideri un partener și să finalizezi conflictul încercând să transmiți mesajul că o confruntare este lipsită de sens. Știu, aici este contraintuitiv pentru că în momentul de conflict ești nervos și supărat pe el, dar trebuie făcut un efort.
Pentru aceasta, cred că cheia este să nu fim nervoși în momentul conflictului, să judecăm rapid, să înțelegem care este originea furiei celui din fața noastră (asta este foarte important) și, apoi, să ne poziționăm corect și să dezamorsăm conflictul pașnic, fără să îl rănim pe cel cu care interacționăm.
Asta consider că este esența din aikido.Pare complicat și ezoteric dar nu este. De aceea, am creat un workshop gratuit la dojo, pentru a demonstra pe larg și a putea elabora această temă. Oricine (mai mare de 14 ani) este invitat și așteptat cu drag.
Important este să înțelegem că, atunci când spun să dezamorsăm conflictul, nu mă refer doar la fugă, retragere sau eschivă (tenkan). Uneori este nevoie de intrare (irimi), de asertivitate și hotărâre, dar este important să citim corect situația și să acționăm potrivit.
Acum ceva timp, Cristi, un prieten bun, practicant de aikido, ”s-a luat în gură” cu un meltean ”bronzat”. Originea conflictului nu este relevantă. Cristi era calm, dar nu a dezamorsat conflictul din fașă. Totuși, fiind calm și având replicile la el, l-a alimentat pe cetățeanul bronzat până când acesta a lovit. A lovit prost, din fundul grădinii, previzibil și ușor de contracarat sau retaliat. Totuși, Cristi nu l-a atins. A făcut doar un pas spre el și a intrat pe sub lovitură, ajungând în spatele oponentului.
Dacă v-ați imaginat situația, acum imaginați-vă ce a fost în mintea melteanului: El era sigur că îl lovește pe Cristi. Era în colimatorul lui. Și Cristi a dispărut. Și, mai rău, apoi a apărut în spatele lui. Bronzatul nu a mai lovit a doua oară. În schimb, s-a retras înjurând, iar Cristi a plecat liniștit.
Așa cum spuneam, Cristi, în acest caz, deși a lăsat conflictul să escaladeze către violență fizică, s-a poziționat corect, a acționat corect (nu a reacționat) și a rezolvat confruntarea pașnic, fără să îl rănească pe cel din fața lui.
Aceasta este calea Aikido și despre asta vom vorbi și vom experimenta sâmbătă, pe 12 martie, începând cu ora 10.00.