Andrei Samoil

Dubito ergo cogito. Cogito ergo sum.

Cum m-a pus la punct o mică vrăjitoare de doar șase ani

Pe drumul de întoarcere din tabăra de la Fundata stăteam alături de trei copii de șase, șapte, respectiv zece ani. Maya – o fetiță visătoare dar articulată, Sascha – un băiețel cu ochi mari, râzăreț și la fel de zăpăcit și Dragoș – mai mare, curajos, deștept și atent. Și Maya nu mai tăcea… Pe cât de tăcută a fost toată tabăra, pe atât de vorbăreață era acum.

12239710_689124301223240_1375563939673105343_nTabăra fusese una cu temă Harry Potter. De mult voiam să organizez așa ceva și acum văd că ne-a ieșit foarte tare.

Copiii învățaseră să-și confecționeze mături zburătoare, chiar au zburat pe ele (cu ajutorul unui sistem de scripeți), au jucat Quidditch, au făcut poțiuni (efervescente și colorate), și-au făcut baghete, bufnițe, s-au cățărat, au luptat în turnirul vrăjitorilor și multe altele dar au învățat și cum să lucreze împreună în cadrul celor patru case din care au făcut parte. Totul s-a făcut în echipă. Echipele nu au avut lideri dar s-a văzut foarte repede cine s-a implicat și cine mai puțin. La debriefing (discuția de la sfârșitul taberei) copiii chiar i-au remarcat și nominalizat pe cei care au fost cei mai implicați și dedicați caselor din care au făcut parte.

Așa că, la întoarcere, în timp ce autocarul înghițea kilometri, stăteam lângă acești trei copii și o ascultam pe Maya care avea limbariță. Și ventila. Și ne povestea din nou toată tabăra. Sascha încerca și el să țină isonul dar Maya vorbea mai tare și mai repede. Dragoș renunțase de mult să mai spună ceva. Ce e drept, eu îi întărâtasem cînd i-am întrebat ce le-a plăcut cel mai mult.

Și Maya vorbea… Dar se oprește brusc. Mă întorc spre ea, se uită la mine cu ochii ei negri și ne întreabă pe toți: Eu sunt mică și nu sunt puternică dar am o putere foarte mare. Știți de ce? Și voi sunteți la fel de puternici. Știți de ce?”

Sunt încurcat…  Dragoș (cel mare) se uită că este de două ori cât Maya și apoi se uită la mine la fel de încurcat.

Mă dau rotund și îi spun că într-adevăr este puternică și că sunt multe puteri în noi. Este puterea fizică, deși ea este încă micuță, este puterea inteligenței, este puterea emoțiilor și puterea de a le stăpâni, este puterea vorbelor… dar Maya mi-o retează scurt: „Nuuuu, nu despre asta este vorba! Noi suntem puternici pentru că avem puterea prieteniei!… De aia am reușit să facem totul împreună!”

Na, pus la punct de o puștioaică de șase ani! Sascha și Dragoș aprobau sincer.

În timp ce mă întorc și mă afund în scaun, mă gândeam că nu mai era nimic de spus. Doar inima mea creștea aproape să-mi spargă pieptul la gândul că programul nostru a inspirat-o pe Maya să ajungă la această concluzie.

Previous

Ce am învățat pe platourile de filmare…

Next

Puterea picăturii și exercițiul cu pietricele de la Visuri la Cheie

1 Comment

  1. Filip Adina

    Avem atat de mult de invatat de la copii, incat ar trebuii sa stam cat de mult se poate in preajma lor.

Leave a Reply

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén