Multă lume mi-a scris și m-a întrebat despre vasul cântător japonez pe care l-am proiectat la Visuri la Cheie, pentru familia lui Ștefan, băiatul nevăzător. Inclusiv Adela mi-a recomandat (de mai multe ori, spre rușinea mea) să scriu despre suikinkutsu.

p1020253 Așa se numește: SUIKINKUTSU, deși nu se pronunță suichincuțu ci mai degrabă suighincîțî și înseamnă în traducere liberă “apă, clopot, peșteră”. Practic s-ar traduce ca fiind “clopotul care sună ca apa în peșteră”.

Acest clopot este, la bază, un vas ceramic îngropat cu fundul în sus, prin care picură apă.

Ca metodă de construcție, nu este foarte complicat dar trebuie făcut cu atenție. Este nevoie în primul rând de un vas ceramic nesmălțuit pe interior. Vasul nu trebuie să fie smălțuit pentru a forma pe suprafața sa interioară picături care cad apoi în “balta” de pe fund. Cu cât vasul este mai mare, cu atât sunetul este mai plin și ecoul mai puternic. De asemenea, foarte interesant este că fiecare vas sună altfel. Chiar dacă sunt de serie, fiecare vas va avea un alt sunet. De aceea, este bine să le testați când le cumpărați. Un vas crăpat va avea un sunet spart, gâjâit, mai puțin frumos. Un alt element important al vasului este să aibă o gaură de aproximativ 2cm în fundul său astfel încât să poată intra apa pe acolo.

După ce ați ales vasul care vi se pare că sună cel mai frumos, este timpul să vă apucati de săpat. La propriu.

Va trebui săpată o groapă adâncă de inălțimea vasului plus aproximativ 20cm și cu diametrul de diametrul vasului plus aproximativ 10cm pe toate părțile. Pe fundul gropii se asează un strat de 10-15cm de pietriș în care se va înfige o țeavă cu rol de prea-plin. Țeava va fi poziționată descentrat față de axul gropii și va trebui să aibă minim 3cm în diametru, având capătul de jos în stratul de pietriș, nu în pământ.

Suikinkutsu_CrossSectionUrmătorul pas este să preparăm un mortar rezistent la apă. Este excelent chiar CM19 sau alt adeziv puternic de exterior. După preparare, va trebui modelată o formă ca o farfurie adâncă pe pietrișul de pe fundul gropii. Această farfurie mare va avea rolul de a păstra permanent apa ce va crea clipocitul dorit. Țeava de prea-plin va trebui retezată la nivelul la care dorim să fie oglinda apei astfel încât să avem 4-5cm de apă pe fundul ansamblului. Excesul de apă se va scurge prin țeavă în pietrișul de pe fundul gropii și va fi absorbit în pământ.

După ce mortarul s-a uscat, se va mai aplica un cordon de mortar pe diametrul “farfuriei” și se va lipi vasul, cu fundul în sus și gura în jos. Marginea vasului va trebui să se lipeasca bine de patul de mortar al farfuriei create dedesubt.

Suikinkutsu este aproape gata. Mai trebuie doar să umplem groapa cu pietriș mare sau bolovani și să așezăm câteva pietre mai mari direct peste fundul vasului (care acum este deasupra). În mod tradițional, gaura din fundul vasului era mascată cu o piatră mare care marca locul în care trebuia aruncată apa ca să se produca sunetul. Aceste vase sunt folosite în legatură cu ceremonia ceaiului care includea momentul spălării pe mâini, la fântână, în mijlocul naturii, alături de foișorul în care se servea ceaiul. Chiar și în acel moment, în timpul spălării pe mâini, erau prețuite toate simțurile, inclusiv cel auditiv. Astfel, cel ce folosea vasul, arunca intenționat apă peste piatra ce marca locul, având o experiență senzorială completă.

Dupa ce ați terminat de construit suikinkutsu, nu vă speriați dacă vasul nu produce sunete din prima. Va trebui mai întâi să se umple farfuria de jos cu apă și abia mai apoi se va auzi clipocitul cu ecou. Apoi, de fiecare dată când veți dori să auziți sunetul specific, este suficient să aruncati puțină apă peste el și… cling, clong, clang, cling…

Enjoy!